JUR. (Care se desfășoară) la mânie.
- 1860 Dâmbovița, nr. 45, 176: Tribunalului comercial cănd i să prezintă incidentul trebuie să vază de este sincer, dacă nu este propus din vicleșug sau din mănie ab-irato.
- 1862 ANTONESCU, D., 11: Ab-irato ... desemnă ceea ce se face în un moment de mânie: testament ab-irato, legațiune (diată) făcută în supărare, necas.
- 1863 HASDEU, St. Art., 79: Nu recunosc dar această purtare a domnului ministru de culte ... fără numai ca un act ab irato, cum zic legiștii.
- 1886 STEINBERG, D.
- 1919 LOVINESCU, Crit., III, 244: După câteva crâmpeie din scrisorile Henrietei și după articolașul Ironie al lui Caragiale – scrise, desigur, ab irato – acest domn din Botoșani vrea să dovedească, nici mai mult, nici mai puțin, că Maiorescu nu numai că n-a sprijinit cu nimic pe Eminescu, ci l-a și exploatat.
- 1936 Rev. Fundaț., nr. 9, 665: Seria a doua a Moftului român ... conține «Ab irato», sonet parnasian, reprodus după «Epoca literară».
- 1944 ARGETOIANU, Îns., X, 681: Cum se vede, răspunsul Angliei la lovitura Kremlinului e drastic. și a fost îndelung chibzuit, nu dat ab irato.
- 1999 D. Enc., III, 459: A acționa ab irato.
Încă 7 citate
✧
Ironic
- 1896 CARAGIALE, Versuri, 1 007: Băcan stupid! te fulger!... Inspiră-mă, Erato, Dă-mi aspră rimă pentru sonetu-mi ab irato Să-l sfarăm cu prestigiul divinei poezii.
– Scris și: ab-irato.
– Loc. lat.
Referințe bibliografice:
1999 M. D. Jur.; 2006 NDU; 2008 DN10.
